Poezia fara nume

            Daca am ales sa nu le pun acestor versuri o "amprenta", am facut-o intentionat, chiar daca ideile nu au intarziat sa apara. Pur si simplu nu stiam pe care o aleg, oscilam intre un substantiv care s-ar fi referit  doar la o mica parte din context, un adverb care ar fi distrus intregul farmec sau un simplu pronume personal dar si in acest caz simplitatea era inevitabila. Am cautat specialul in nimic, in lucruri marunte cotidiene, in banalitati atat de necesare si indispensabile. In speranta ca l-am gasit, am mers mai departe si cu fiecare cuvant, un nou sens se nastea. Nu am avut nevoie de fraze filosofice drept dovada usurinta cu care poti citi printre randuri. Daca cei care citesc poezioara mea, gasesc un titlu care li se pare potrivit, ii invit cu placere sa il  asocieze.

         

Où est la beauté d'une femme,

Où se trouve son charme?

Dans les choses qu'elle fait

Ou dans sa feminité?

Est belle comme une fleur

Jamais appreciée a sa valeur,

Son parfum est delicat et rare

Parfois paraît bizarre

Peut être que dans son rouge à levres,

Ou bien quand elle parle aux êtres

Quand elle ecoute des poésies

Accéptées comme fantaisies

Se sent belle si elle est admirée

Jamais doit être fatiguée...

Parce qu'elle met les choses à leur place,

La femme est une belle par excellence.

Le roi , autrefois ...

Dans les feuilles mortes ,le roi autrefois  m'a trahi


Je fais rever comme d'habitude, comme d'importance


Quand le jeune filles sont pleurs d'un arbre envahi


De leur manque de conscience et regret, la partance






La partance de la vie en vieux,  profondément opportune  


Ou  les vierges mettre naissance a la manque de peche


Ou les rois sont absents ou perdus dans les yeux de chacune 


 Et l'espoir encore danse , encore tout peut etre repeche






Toutes les jours, le temp passe , aussi dur 


Il n'importe notre pleurs, notre vie toujours d'autres 


Autrefois, otre crime , caches encore en froidure 


Les juges naturelles manque de patience,que le notre  






Le roi, aussi imprudent , aussi malade, aussi vide


Rire en diminuer sa vie, en diminuer son vies futures


Comme d'habitude il sent ses yeux nudes, livides 


Rire en diminuer ma vie , mais pleur en diminuer mes vies futures ... M :*

Calatorii...II

As putea intitula acest capitol chiar "Jurnalul de calatorii" pentru ca poate fi un remember a celor mai frumoase amintiri care au loc in viata noastra. Capitolul meu l-as putea numi "amintirea de dincolo de granite" si nu exagerez spunand asta pentru ca spatiu si timpul imi permite. In vara anului trecut (n.n 2010), dupa incheierea oficiala cu brio a primului an universitar, ma decid, de comun acord cu a mea mama, sa ma imbarc intr-o vacanta care se lasase de mult asteptata. Destinatia: Germania; timpul alocat acestei vacante: nelimitat, bineinteles in limita posibilului. Dupa doua zile si o noapte de mers cu autocarul, vizitand si Ungaria si Austria, ajung intr-un final la locul cu pricina. Traseul nu mi se parea necunoscut deoarece am mai avut prilejul sa il parcurg cu vreo doi ani in urma, dar, cum se spune, de fiecare data e altceva si ceva nou. Pe langa shopping-ul nelimitat de care am putut sa ma bucur cam in fiecare zi, am avut si ocazia sa cunosc alti oameni, alte gandiri, personalitati cu totul diferite de ceea ce vazusem pana atunci...   

                                 
       Daca se spune ca Germania e tara tuturor posibilitatilor, in mare parte cam asa e, facand abstractie de anumite detalii contradictorii. Libertatea e la ea acasa, naturaletea nu isi poate gasi stapani mai buni, eleganta in materie vestimentara nu e o caracteristica tocmai rezonabila iar daca vezi o tipa pe tocuri cu fustita mini inseamna, clar ca e aterizata de prin tarile vecine, venita sa faca senzatie. In ultima saptamana petrecuta acolo te cuprinde aceea dubla senzatie: o parte din tine iti spune sa mai ramai si sa iti continui aventurile pentru ca simti ca nu le-ai facut pe toate, iar cealalta parte te indeamna sa pleci si sa te intalnesti cu cei dragi pentru a le povesti cum a fost. Nu stiu exact ce simteam, poate ca da, chiar era aceasta dublura care isi dadea o lupta in sufletul meu. Vrand, nevrand a trebuit sa ma intorc acasa unde ma asteptau toti cu bratele deschise. 

         
Cu siguranta lor le-am povestit mult mai multe decat am spus aici dar diferenta isi face simtita prezenta. Nu pot decat sa astept urmatoarea mea vacanta care o sa fie mult mai frumoasa pentru ca... nu-i asa?...nimic nu e la fel si de fiecare data e altceva!!!! V :*

Calatorii...

Nu cu mult timp in urma am hotarat sa cutreier tara, putin cate putin dupa cum imi permite timpul :) si bugetul :)...Mai ales bugetul, suntem studenti doar :)). Am aterizat in zona Valcea si sincer am ramas uimita de peisajele salbatice care infrumuseteaza aceasta particica a tarii noastre.

    Drumul prin judet te introduce, cumva, intr-o atmosfera de povesti cu sate vechi si case traditionale cu prispele micute ale copilariei. E musai sa treci granita judetului prin Cheile Oltetului daca vrei sa ramai cu niste amintiri unice. Peretii ingusti de stanca te vor coplesi de emotie, iar susurul raului Oltet iti va reda linistea.

   Pitita intre Muntele Cozia si apele cristaline ale Oltului, descoperim o oaza de liniste, Manastirea Turnu. Aici vei adora cu siguranta chiliile mici unde, in vremuri de mult uitate...de tot, locuiau calugarii. Daca tot esti in zona, merita sa faci un popas si la Manastirea Ostrov, construita intre apele Oltului.
  Multe-ar mai fi de zis dar mai bine va las pe voi sa va creati propriile amintiri...M. :*

Cine suntem, de unde venim si ce e cu noi in viata asta...

      Desi poate parea un lucru pe cat de banal pe atat de plictisitor, sa te autocaracterizezi si sa le spui celorlalti cate ceva despre tine poate fi cel mai greu lucru pe care il faci vreodata. Si asta pentru ca nu intotdeauna esti receptat exact asa cum iti doresti si risti sa ti se puna o eticheta nedorita. Din acest motiv noi preferam mai putin filosofiile in cazul de fata (si doar in cazul de fata) si trecem in revista cele mai importante atribute care ne definesc. So... numele de Veronica alias Veve mi-a fost dat de mama mea cand am venit pe lume, mai exact pe 1 mai 1990. Resedinta am stabilit ca trebuie sa o am in judetul Vaslui iar domiciliul stabil neaparat intr-o comuna foarte draga mie, Berezeni. Liceul, fie ca am vrut sau nu (a nu se intelege gresit, dar la varsta aia nu prea stiam care si cum sta treaba ),  l-am absolvit in Barlad la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu", filiera filologie. In momentul de fata, studiez cu mare drag Facultatea de Litere a Universitatii "A. I. Cuza", Iasi. Zodia Taurului, sub semnul careia ma aflu, ma face sa fiu o persoana foarte sociabila, atenta la tot ce se intampla in jurul meu, curajoasa, puternica si mereu pregatita sa sara in ajutorul persoanelor care imi cer acest lucru. Pasiunile mele sunt cele pe care le are orice om normal: muzica, nu refuz niciodata o carte buna sau un film bun. Nu ma dau in vant dupa plimbarile romantice sub clar de luna dar nici nu pot spune ca imi displac. Pentru evitarea plictiselii decid incheierea oficiala a "descrierii" mele, in cele mai scurte propozitii care am putut sa le formulez vreodata. 

Gata Veve... cam multe ai spus despre tine...acum e randul meu. Pentru ca mie imi place originalitatea si sufar, din fericire, de o imaginatie bogata o sa incep altfel sa ma prezint (nu vreau sa risc sa fiu acuzata de plagiat). Caracterul meu vesel smulge de multe ori de la cele mai triste persoane un zambet si reuseste sa ii scoata, chiar daca pentru cateva minute, din acea stare. Spontaneitatea mea e chiar contagioasa si acest lucru nu poate decat sa ma bucure pentru ca reusesc sa mai atrag si pe altcineva in diverse activitati. Romantismul nu e nascut pentru mine si nici "love is in the air" nu prea mi se potriveste, desi nu se stie pana cand imi voi mai sustine aceste "idei".  Faptul ca am absolvit Liceul Teoretic " Mihai Eminescu", filiera filologie, din Barlad nu stiu in ce masura ajuta la "cv-ul" meu dar faptul ca sunt studenta a Facultatii de Litere a Univ. "A.I.Cuza", Iasi cu siguranta e un atuu in plus.  Eih si daca va intrebati cine a spus toate aceste lucruri, tot subsemnata va raspunde: Mihaela alias Miha este numele meu, "aruncata" in lumea asta pe 31 octombrie 1990, din Barlad, jud. Vaslui. 
   Facand o mica legatura intre cele scrise mai sus, veti intelege, poate, de unde si pana unde ne cunosteam noi doua: Miha si Veve.  WE ARE!!!!!!

you&me:)