La multi ani, mami!

      Si atat… Nu, nu atat ii urez mamei mele de ziua ei ci atat pot sa rostesc. Oricat m-as stradui nu-mi iese acel micut “speech” pe care doar eu stiu de cand il pregatesc. Si totusi de ce? Sa faci urari cuiva drag de ziua sa este un lucru pe cat de frumos pe atat de firesc. Dar de ce nu pot? Poate pentru ca in cazul de fata e vorba de cea mai scumpa fiinta din lume, mama, si niciodata nu iti gasesti cuvintele potrivite. Ii doresti ce e mai bun pe lume dar ti se pare ca e prea putin, ii doresti sa aiba parte de toata fericirea din lume dar te temi ca nu vei putea sa te tii de cuvant si o sa o dezamagesti, ii doresti sa fie sanatoasa dar nu stii daca vei fi langa ea atunci cand va avea nevoie de tine. Iubirea pe care i-o porti crezi ca nu e suficienta pe cat ar merita. Poate ca daca ar fi langa mine as putea macar sa ii arat toate acestea si desi sunt constienta ca stie, distanta de 2000 km care ne desparte isi face simtita prezenta. Am vrut sa fiu prima care ii spune “La multi ani” mamei mele si am reusit. La orele 00:00 eram cu telefonul in mana pregatita sa o sun. Printre lacrimile care nu se lasau stapanite in nici un chip, am reusit sa stalcesc niste cuvinte care pana acum mi se pareau banale. Oricat de departe ar fi mama, nimeni si nimic nu poate schimba ceea ce este intre noi. Este ceva de nedescris si incomparabil.  Pretuiti-va mamele si iubiti-le neconditionat nu doar cand e ziua lor, in fiecare zi, in fiecare ora pentru ca sentimentele sunt reciproce fara indoiala! Dragostea pe care i-o port mamei mele nu are egal si cat voi trai ii voi multumi pentru ce sunt si ce fac. Fara ezitare mi-as da viata pentru ea pentru ca stiu ca si ea ar face la fel pentru mine. La multi ani inca o data mami si inca de o mie de ori si tot nu e de ajuns. TE IUBESC!!! 

Let’s talk about.... friends

      Convenabil sau nu, ceea ce urmeaza cu siguranta e pe cale sa scoata la iveala multe fete ale fiecaruia dintre noi, multe prefete ascunse, as putea spune, care pana acum, din lipsa de curaj, din diplomatie sau respect nu s-au lasat descoperite.  Pana la urma, cea pe care o ascundem si incercam sa o mascam este fata noastra care ne caracterizeaza cu adevarat, este emblema noastra care de foarte putine ori iese la iveala si atunci cand se intampla acest lucru este in mod accidental. De ce? Simplu... Din dorinta perfectiunii, a unei imagini intacte, intangibile, fara pete de culoare, doar alb si negru. E posibil oare sa nu fie loc si de gri? Va propun: TESTUL DE PRIETENIE...wow...suna interesant.  Daca cineva se gandeste ca vreau sa pun la incercare pe cineva anume da-mi voie sa spun ca you run...cu siguranta.  Nu, ceea ce vreau eu sa fac este ca fiecare dintre cei/cele care vor citi sa isi dea seama de anumite lucruri , daca nu a facut-o pana cum si sa incerce sa repare ceea ce considera ca este gresit pana nu este prea tarziu.

    NU e un test propriu-zis pentru ca nu veti descoperi punctaje si clasamente, ci niste adevaruri despre voi pe care ori nu le-ati rostit niciodata ori nu le-ati aflat inca. Sau  pur si simplu veti mai descoperi niste raspunsuri.  Intrebarile sunt doar pentru cei care vor sa se duca pana departe….
     Le puteti da mai departe, celor dragi voua. Dar raspunsurile puneti-le pe-o foaie alba, fara intrebari, fara repere - doar cuvinte din care sa va conturati un fel de interior pe care nu l-ati mai vizitat de mult. O foaie ca asta, gasita dupa un timp,  mai rezolva niste probleme si mai ia niste decizii, mai curata scrinul de amintiri si le pune in ordinea vietii pure.

    Cati prieteni ai?

     Daca ar fi sa faci o distinctie intre ei, cati sunt buni si cati sunt cei mai buni?

      Pe majoritatea ii cunosti de mult timp sau de putin timp?

     Ai secrete fata de ei?

      Daca ai, este pentru faptul ca simti ca nici ei nu ti-ar spune chiar tot sau mergi pe ideea ca, fiecare persoana trebuie sa isi pastreze si un minimum pentru ea?

     Ai avut retineri inainte de a-i spune un adevar mai putin placut unui prieten?

    Iti place sa spui exact ceea ce te deranjeaza la prietenii tai sau preferi sa vorbesti “mai cu perdea”?

     Esti sincer in absolut tot vis-a vis de prietenii tai?

     Poti vedea intr-unul din prietenii tai, un mai bun ascultator si sfatuitor decat propria mama?

     Ai avut vreodata impresia ca pe unul dintre prietenii tai nu l-a interest o problema de a ta?

     Te consideri mai sus decat prieteni tai? De ce?

    Majoritatea prietenilor tai (toti) se cunosc, personal intre ei sau se intampla ca sa fie din regiuni diferite?

      Crezi ca este un avantaj sau un dezavantaj faptul ca nu se cunosc sau ca se cunosc?

      Cat de mult conteaza pt tine ca prietenii tai sa fie destepti, frumosi  si cu bani?

     Ai ajuns vreodata la concluzia ca “prietenul la nevoie se cunoaste”?

    Iti place sa ii pui in inferioritate pe prietenii tai?

    Cat de mult conteaza parerea prietenilor tai despre tine?

    Conteaza faptul k prietenele tale sunt mai mari sau mai mici, ca varsta,  decat tine? 

Eu nu întotdeauna am gasit raspunsurile la întrebarile care ma framântau, însa acesta e farmecul framântarii, sa cauti raspunsul, nu neaparat sa-l gasesti.

Nimeni nu poate sa defineasca termenul de “prietenie” oricat s-ar stradui de mult din simplul motiv ca nu ar gasi caracterizarea perfecta pentru acest cuvant; nimeni nu cunoaste cu adevarat prietenia.

      Iti place la nebunie sa ai multi prieteni, sa se vorbeasca de tine ca de eroul grupului si esti gata sa te sacrifici pentru oricine si sa te arunci cu bratele inainte atunci cand vine vorba de ceva nou pentru voi.
    
      Vrei sa pari ceea ce nu esti si chiar sa te supui unor schimbari pe care nu te credeai in stare sa le faci candva doar sa fii pe placul unor ipocriti care nu sunt in stare sa aprecieze adevarata ta valoare si ceea ce esti.
     
     Stii ca nu e bine, ca gresesti dar totusi continui din dorinta de a nu-i pierde, pentru ca nu realizezi ca de fapt cel pierdut esti tu. Continui sa te ascunzi sub o masca imprumutata ca sa fii la moda dar nu stii care vor fi reactiile lor vis-à-vis de noul tau “look”.         Speri sa fie multumiti de tine, “cel nou” acum. Dar socul tau e mare atunci cand constati cu stupoare ca…cel pe care il resping si il dezaproba acum este tocmai “cel nou”. Ce faci acum? Incerci sa devii cel dinainte? Nu crezi ca e prea tarziu? Ba da este. Pentru ca daca tu credeai ca nu le place adevarata ta persoana, afla ca tocmai asta apreciau la tine, felul tau de a fi, originalitatea ta, rebelul din tine si cel care nu tinea cont de moda. Ce poti sa faci acum? Sa te refugiezi in camera ta pentru cateva momente, sa reflectezi asupra celor intamplate, sa fii tu insuti, sa nu tii cont de nimic si sa iesi apoi cu capul sus gandindu-te ca a fost o lectie de viata din care ai invatat enorm de multe.