Sesiune...

Stres...dor de vacanta...carti...biblioteca...studiu...dorinta de a promova :)...iar stres, studiu :)) M:*

Tu nu ai nevoie de modificari, ci de intariri… In tine nici macar tu nu locuiai confortabil pana acum … In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-I stilistic.  Ii atragi pe ceilalti langa tine, in conceptia lor ca sa ii ajuti dar din perspectiva ta, ai nevoie de ei pentru a le fura ideile nerostite, idei pe care ei n-au apucat sa le scrie, dar care ti le marturisesc tie…

Obisnuiai sa faci totul in umbra pentru ca te temeai ca lumina zilei te va face imperfect. Obisnuiai sa nu dai importanta celor care merita, sa te arati neclintit in sentimente, uneori de piatra… Adori sa ii faci pe oameni sa iti ceara ajutorul pentru ca stii foarte bine cat e de daunatoare dependenta. Nu dadeai mare importanta femeilor de langa tine dar iubitele altora iti pareau mai la indemana pentru ca provocarea e punctul tau forte iar banalul e so fucking boring pentru tine…

Camera din sufletul tau era incuiata. Cheia era la tine. Nimeni nu a putut-o obtine pana acum nu pentru ca nu ar fi vrut, ci din motive care tineau exclusiv de tine. Era posibil ca cineva sa vina singura in camera ta? Nu… pentru ca tu nu asteptai pe nimeni, tu erai cel care cauta, nu cel care se lasa cautat. Nu era dezordine in camera ta sau aer inchis, aveai chiar multe colturi minunate dar erau completate, mai degraba acaparate de celelalte colturi la care nu ai “lucrat” niciodata. Nu aveai nimic de daramat in camera aceasta, ci doar de facut mici consolidari, pentru ca ai avut momente in care ai exagerat cu neincrederea in tine.

Stiu ca aveai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise, aveai nevoie de ordine, prospetime, pe care le asteptai de la cineva. Mai aveai nevoie de cateva elemente care sa te readuca pe linia de plutire dar la fel de nonsalant, nu te grabeai in a le pune la punct pentru ca in continuare… asteptai…

La un moment dat m-am oferit sa aplic pentru functia asta. Sa fiu cea mai importanta fiinta pentru tine. Singura care are voie sa umble prin gandurile tale, doar pentru a le pune in ordine, sa iti aeriseasca aceasta camera, sa caute in tine ce nu ai ca sa puna pe lista de noi achiziti…

Nu ai iubit pana nu am venit eu sa iti fac curatenie. Deschid usa cu cheia pe care tu, cu mana ta, mi-ai dat-o… Gasesc aici colturile minunate care nu scot nici un sunet fiind dominate de cele “urate” care pana acum credeau ca detin controlul. Fara a le deranja prea tare incerc sa dau o culoare peretilor cat de cat uniforma. Repar ce mi se parea mie nelalocul lui inlocuind cu ceva ce sunt convinsa ca iti place si tie.

De cand te stiu, recunosc ca ma perfectionez mereu in arta decoratului si a coloristicii pentru ca totul sa fie altfel. Cer permisiunea de a schimba cate ceva din simplul fapt ca imi place sa fim de acord amandoi… Am avut o singura pretentie: sa nu imi pui aceeasi uniforma pe care au avut-o si altele care au trecut, mai mult sau mai putin, prin camera ta.

Acum stiu… aveai nevoie de mine pentru ca si eu aveam nevoie de tine. Tie iti  era ingrozitor de teama sa admiti asta si ti-ai pus o masca pe care credeai ca nu o va descoperi nimeni prea curand. In spatele palmelor tale se afla exact ceea ce simteai. Trebuia doar sa iti dau palmele la o parte.

Libertatea pe care mi-ai oferit-o in a te descoperi m-a ambitionat sa merg mai departe. Iti gasesc punctele sensibile unde nu te astepti si te surprind cand e nevoie. Ma ajuti acolo unde simti ca ma blochez dar ma abandonezi exact atunci cand cred k totul e mai usor decat mi-am imaginat.  Dar “nu a zis nimeni ca va fi usor”.

 Ne-am mutat ambii din periferia unor idei preconcepute si ne-am pus unul in atentia celuilalt pentru ca ne-am simtit, de la mare distanta. Exista conexiune, exista acel ceva care face ca totul sa nu se opreasca in loc ci sa continue mereu mai provocator. De fapt…cu tine totul e provocator, tocmai din acest motiv nu ne-am vrut “oferiti pe tava” unul altuia si ador asta. Esti genul care pare intotdeauna sa aiba niste raspunsuri, nu intrebari la care sa raspund eu si asta oarecum, ma frapeaza…

 Sa iti mai spun ce imi place ? Nu… Unde mai e provocarea?!!

La multi ani mie...noua...

Acum 21 de ani, mai exact pe 1 mai prin 1990, a mea mama s-a gandit ca  nu are rost sa stea ea linistita si sa isi piarda frumusetea de tinerete asa ca trebuia sa faca ceva productiv, de durata si folositor umanitatii… Punand teoria in practica, a rezultat ceva extrem de frumos. Mare i-a fost mirarea si bucuria cand a realizat ca de fapt nu daduse viata unui singur  “lucru”, ci la doua, ca vorba aia : o bucurie nu vine niciodata singura si de data asta imi permit sa iau zicala ca atare, fara reinterpretari. Pai ce poate fi mai frumos decat asta? O bucurie dubla, o fericire care nu vine niciodata singura ci insotita de o alta si cand ii era lumea mai draga avea parte de doua suparari, de duble daune morale si materiale, asta ca sa nu se plictiseasca.

Tinutele, obligatoriu doua, ambele identice pana pe la vreo doi ani cand ne-am dat seama si eu si fratele meu ca nu prea se potrivea mie culoarea albastru  si lui roz bombon si ca papusile mele nu aveau patru roti iar masinutele lui nu erau nici pe departe blonde cu doua picioare.

Unde era el, eram si eu si viceversa…si ce scandal era pe capul meu cand nu ma bagau in seama prietenii lui de joaca. Pana m-am hotarat sa ma razbun… cum? Facandu-mi o gasca de fete cu care treceam prin fata lor, nebagandu-i in seama, ba chiar razandu-le in nas uneori…

De-a lungul anilor amintirile frumoase nu au incetat sa apara si sa ne faca o copilarie si o adolescenta minunata. Chiar daca, cu fiecare an care trecea eram mai maturi, mai responsabili, un zambet de copil nevinovat, chiar si cand greseam era de ajuns sa ii faca mamei ziua mai frumoasa iar noua viata fericita.

Astazi, la 21 de ani, sa spun ce imi doresc nu cred ca isi are rostul pentru ca fiind o persoana care nu viseaza la planuri marete, prefer sa las totul in mana lui Dumnezeu. Imi doresc ca orice om obisnuit sa fiu sanatoasa, sa am parte de fericirea pe care o merit si sa imi fie alaturi  persoanele dragi si la bine si la rau. La fel ii doresc si fratelui meu pe care il iubesc enorm si desi, din pacate, distanta isi face simtita prezenta din nou, acest lucru nu ne afecteaza indiferent unde ne-om afla pentru ca dragostea dintre frate si sora ramane intacta si neconditionata. La multi ani!