miercuri, 30 martie 2011

Poezia fara nume

            Daca am ales sa nu le pun acestor versuri o "amprenta", am facut-o intentionat, chiar daca ideile nu au intarziat sa apara. Pur si simplu nu stiam pe care o aleg, oscilam intre un substantiv care s-ar fi referit  doar la o mica parte din context, un adverb care ar fi distrus intregul farmec sau un simplu pronume personal dar si in acest caz simplitatea era inevitabila. Am cautat specialul in nimic, in lucruri marunte cotidiene, in banalitati atat de necesare si indispensabile. In speranta ca l-am gasit, am mers mai departe si cu fiecare cuvant, un nou sens se nastea. Nu am avut nevoie de fraze filosofice drept dovada usurinta cu care poti citi printre randuri. Daca cei care citesc poezioara mea, gasesc un titlu care li se pare potrivit, ii invit cu placere sa il  asocieze.
         
Où est la beauté d'une femme,
Où se trouve son charme?
Dans les choses qu'elle fait
Ou dans sa feminité?

Est belle comme une fleur
Jamais appreciée a sa valeur,
Son parfum est delicat et rare
Parfois paraît bizarre

Peut être que dans son rouge à levres,
Ou bien quand elle parle aux êtres
Quand elle ecoute des poésies
Accéptées comme fantaisies

Se sent belle si elle est admirée
Jamais doit être fatiguée...
Parce qu'elle met les choses à leur place,
La femme est une belle par excellence.



2 comentarii: